Gonoreea este o infecție cu transmitere sexuală (ITS) cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Aceasta afectează tractul genital, rectul, gâtul și, în unele cazuri, ochii. Este una dintre cele mai răspândite ITS la nivel global, iar netratată poate duce la complicații grave, inclusiv infertilitate.
Ce este gonoreea?
Gonoreea este o boală cauzată de o bacterie care infectează mucoasele tractului urogenital și alte zone umede ale corpului. Poate afecta femeile și bărbații de toate vârstele, dar este mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor tinere și active sexual. Bacteria se dezvoltă în zonele calde și umede ale corpului, inclusiv în uretră, vagin, rect și gât.
Cum se transmite gonoreea?
Gonoreea se transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral neprotejat. De asemenea, se poate transmite de la mamă la copil în timpul nașterii, cauzând infecții oculare grave la nou-născut. Este important de reținut că infecția se poate răspândi chiar dacă nu există ejaculare, iar riscul este mai mare în cazul persoanelor care au parteneri multipli sau schimbă frecvent partenerii sexuali.
Utilizarea corectă a prezervativelor reduce semnificativ riscul de infectare, dar nu îl elimină complet. Contactul cu fluidele corporale infectate rămâne principalul mod de transmitere.
Simptomele gonoreei
La multe persoane, gonoreea poate fi asimptomatică, ceea ce face ca infecția să treacă neobservată și să fie transmisă mai departe. Atunci când apar, simptomele pot varia între femei și bărbați.
Simptome la femei
- Secreții vaginale anormale, care pot fi de culoare gălbuie sau verzui;
- Durere sau senzație de arsură la urinare;
- Sângerări între menstruații sau după contact sexual;
- Durere pelviană sau disconfort în zona inferioară a abdomenului;
- Senzație de iritație sau mâncărime în zona genitală.
Simptome la bărbați
- Secreții uretrale de culoare albă, galbenă sau verde;
- Durere sau senzație de arsură la urinare;
- Durere sau umflături la nivelul testiculelor, în cazuri mai severe.
Simptome în alte zone ale corpului
- Infecțiile rectale pot cauza mâncărime, secreții sau sângerări rectale;
- Infecțiile faringiene pot determina dureri în gât persistente, deși de cele mai multe ori sunt asimptomatice;
- Infecțiile oculare cauzate de contactul direct cu bacteria pot duce la roșeață, umflături și secreții abundente la nivelul ochilor.
Diagnosticul gonoreei
Diagnosticul gonoreei implică analize de laborator pentru a detecta prezența bacteriei. Cele mai utilizate metode includ:
- Prelevarea unui tampon din zona infectată (uretră, vagin, rect sau gât);
- Testele de urină, care sunt utile pentru detectarea infecției urogenitale;
- Testele moleculare (NAAT), care sunt rapide și precise.
Este recomandat ca persoanele active sexual să se testeze periodic, mai ales dacă au avut contacte sexuale neprotejate sau prezintă simptome specifice.
Complicațiile gonoreei
Netratată, gonoreea poate avea consecințe grave asupra sănătății, inclusiv:
- Boala inflamatorie pelviană (BIP) la femei, care poate duce la infertilitate sau sarcină ectopică;
- Epididimita la bărbați, o inflamație dureroasă care poate afecta fertilitatea;
- Răspândirea infecției în sânge, cunoscută sub numele de gonoree diseminată, care poate provoca artrită, erupții cutanate și alte complicații severe;
- La nou-născuți, infecțiile oculare grave care pot duce la orbire.
Este esențial ca tratamentul să fie administrat cât mai curând posibil pentru a preveni astfel de complicații.
Tratamentul gonoreei
Gonoreea este tratabilă cu antibiotice, însă creșterea rezistenței bacteriei la medicamente face ca tratamentul să devină mai complicat. Regimul terapeutic standard include:
- Administrarea unei injecții de ceftriaxonă, însoțită de azitromicină pe cale orală;
- Monitorizarea răspunsului la tratament, mai ales în cazurile de rezistență antibiotică.
Este important ca ambii parteneri sexuali să fie tratați simultan pentru a evita reinfectarea. De asemenea, pacienții trebuie să evite contactele sexuale până la finalizarea tratamentului și confirmarea vindecării.
Prevenirea gonoreei
Prevenirea infecției cu gonoree implică adoptarea unor măsuri simple și eficiente:
- Utilizarea prezervativelor în mod constant și corect;
- Limitarea numărului de parteneri sexuali și menținerea unei relații monogame;
- Testarea regulată pentru ITS, mai ales în cazul persoanelor cu risc crescut;
- Evitarea contactelor sexuale cu persoane care prezintă simptome de ITS;
- Informarea și educația privind riscurile asociate contactelor sexuale neprotejate.
Femeile însărcinate ar trebui să fie testate pentru gonoree în timpul sarcinii pentru a preveni transmiterea infecției la nou-născut.
Gonoreea și rezistența la antibiotice
Rezistența la antibiotice reprezintă o provocare majoră în tratarea gonoreei. Bacteria Neisseria gonorrhoeae a dezvoltat rezistență la mai multe clase de antibiotice utilizate anterior, cum ar fi penicilinele, tetraciclinele și fluorochinolonele. Această situație subliniază importanța utilizării adecvate a antibioticelor și a monitorizării cazurilor rezistente.
De asemenea, cercetătorii lucrează la dezvoltarea unor noi opțiuni de tratament și la promovarea utilizării testelor de sensibilitate la antibiotice pentru a asigura eficacitatea terapiei.
Diferențele între gonoree și alte ITS
Gonoreea este adesea confundată cu alte infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi chlamydia, deoarece simptomele lor sunt similare. Totuși, diferențele cheie constau în tipul de bacterie implicată și tratamentul necesar. În timp ce chlamydia răspunde bine la antibiotice precum azitromicina sau doxiciclina, gonoreea necesită un tratament mai specific și atent monitorizat, din cauza rezistenței sale crescute la medicamente.
Diagnosticul corect este crucial pentru asigurarea unui tratament adecvat și pentru prevenirea complicațiilor.
