Orice client nou vine cu o promisiune, dar și cu un risc: să nu fii plătit, să intri în combinații fiscale dubioase sau să îți blochezi banii luni de zile. În rândurile de mai jos găsești, pe concret, cum verifici un client nou înainte să semnezi contractul, folosind informațiile disponibile legal în România și regulile actuale de due diligence.

De ce nu mai merge „lasă că ne descurcăm” cu clienții noi

În ultimii ani, Fiscul a strâns șurubul pe zonele cu risc fiscal ridicat și pe firmele-fantomă. Rapoarte oficiale arată controale tot mai dese la contribuabili cu comportament fiscal suspect și averi nejustificate de sute de milioane de lei stabilite în urma verificărilor din 2025-2026.

Pentru tine, asta înseamnă un lucru simplu: dacă intri într-un lanț de tranzacții cu firme problematice, riști să fii prins la mijloc – de la întârzieri de plată până la verificări fiscale complicate. De aceea, verificarea unui client nou nu mai este doar „prudență”, ci o etapă de lucru normală, la fel ca oferta sau factura.

Veștile bune: o mare parte din verificări se fac din birou, online, cu informații publice. Restul țin de felul în care pui întrebările corecte și ce semnale roșii alegi să nu ignori.

Primii pași: verificări rapide pe firmă și administrator

Înainte de orice discuție serioasă de contract, verifică dacă firma chiar există, are codul fiscal valid și nu figurează inactivă. Aceste lucruri se pot controla în registrele oficiale și în bazele de date ale administrației fiscale.

Administrația fiscală a introdus în 2025 criterii noi pentru analiza riscului fiscal: lipsa conturilor bancare în România, nefolosirea plăților fără numerar, nedepunerea situațiilor financiare ani la rând și perioade lungi de inactivitate, după care firmele sunt dizolvate automat.

De aici rezultă câteva întrebări simple pe care merită să ți le pui despre orice client nou, persoană juridică:

  • Are situații financiare depuse constant în ultimii ani?
  • Este activă fiscal sau figurează inactivă ori în curs de dizolvare?
  • Are un istoric de datorii mari la buget sau măcar un comportament de plată constant?

Poți cere și un cazier fiscal sau un certificat de atestare fiscală direct partenerului, documente eliberate de ANAF, care arată abaterile fiscale și situația obligațiilor către stat. Ghidurile oficiale pentru servicii fiscale precizează că aceste documente se eliberează contribuabilului sau reprezentantului său, pe bază de cerere, exact pentru astfel de situații de evaluare a riscului.

Ce îți spune statul despre clientul tău: datorii, risc fiscal și „lista albă”

ANAF a început să folosească tot mai mult clasificarea contribuabililor în funcție de risc fiscal, inclusiv pentru a decide unde trimite inspectorii. Comunicatele recente anunță liste cu operatori economici notificați cu risc fiscal ridicat, în special în domenii sensibile și în anumite regiuni.

În același timp, din 2026, Fiscul publică și o „listă albă” a firmelor care nu au datorii la stat și își plătesc la timp obligațiile. Potrivit datelor prezentate în presă pe baza informațiilor oficiale, lista se actualizează trimestrial și scoate în față companiile corecte fiscal.

Nu orice firmă care lipsește din „lista albă” este problematică, dar prezența în această listă este un argument în plus pro. Din oglindă, apariția în listele cu risc fiscal ridicat sau informațiile despre mari datornici ar trebui să te pună pe gânduri înainte să accepți termene lungi de plată sau volume mari.

La nivel de persoane fizice cu care lucrezi direct (PFA, profesioniști), verificările ANAF din ultimii ani au identificat averi nejustificate de sute de milioane de lei, după peste o mie de controale. Dacă noul tău client este o astfel de persoană, un minim de documente de venit și claritate pe sursa banilor nu mai țin doar de curiozitate, ci și de protecția ta.

Due diligence practic: ce verifici, concret, înainte de contract

În limbaj de conformitate, ceea ce faci aici se numește due diligence asupra partenerului de afaceri. Autoritățile europene au publicat ghiduri dedicate companiilor care vor să evite implicarea în încălcări de sancțiuni sau tranzacții suspecte, insistând pe analiza riscului și pe verificarea partenerilor cheie.

Adaptat la o firmă obișnuită din România, un „check-list” minim arată cam așa:

  • Date de identificare corecte: denumire, CUI, adresă, cont bancar pe numele firmei, persoană de contact.
  • Statut fiscal: firmă activă, fără interdicții sau inactivitate, plătitoare/neplătitoare de TVA conform registrului public.
  • Comportament fiscal: absența sau nivelul rezonabil al datoriilor la buget, eventual prezența în „lista albă”.
  • Structura de administrare: cine semnează contractul, ce rol are legal și ce istoric are ca administrator sau asociat în alte firme.

Ghidurile europene privind due diligence recomandă și verificarea clientului în listele de sancțiuni financiare ale Uniunii Europene, după caz, în listele similare administrate de autoritățile din alte state pentru a evita colaborarea cu persoane sau entități supuse restricțiilor. Pentru afaceri care au expunere internațională, acest pas nu mai e opțional.

Pe lângă datele din registre și liste, comportamentul clientului în negociere îți spune foarte multe: cere termene exagerate la prima colaborare, vrea neapărat plata „pe firmă, dar livrare și servicii la o altă entitate”, refuză să îți ofere dovezi simple (extras de cont, comandă fermă, date despre beneficiar final)? Toate acestea sunt semnale că trebuie să reduci volumul sau să ceri garanții mai solide.

Semnale roșii și cum îți protejezi firma în contract

Ghidurile de due diligence pentru companii vorbesc despre „red flags”, semne de ocolire a sancțiunilor sau de tranzacții atipice: structuri complicate fără motiv, interpuși, plăți din conturi din alte jurisdicții decât cele declarate, schimbări bruște de beneficiar final.

Transpus în viața de zi cu zi a unei firme românești, câteva semnale ar trebui să te facă să te oprești și să verifici de două:

– sediu social la o adresă la care funcționează deja foarte multe firme, combinat cu datorii fiscale mari sau lipsă de activitate reală;
– administrator sau asociat care apare în mai multe firme închise cu datorii;
– presiune mare să „închideți azi” un contract cu sume semnificative, fără timp pentru verificări sau consultare juridică.

Contractul rămâne ultima ta linie de apărare. Pentru clienți noi, mai ales în domenii sau sume cu risc, merită să insiști pe:

– plăți în tranșe, legate de etape clare, nu doar de termene calendaristice;
– avans rezonabil pentru cheltuieli fixe sau producție dedicată;
– clauze de suspendare a livrării dacă apar probleme fiscale grave (inactivitate, popriri generalizate);
– prevederi clare privind penalități de întârziere și condiții de reziliere.

În domenii foarte reglementate sau cu clienți din țări cu risc ridicat, o parte dintre recomandările din ghidurile de sancțiuni – identificarea beneficiarului final, verificarea lanțului de distribuție, analiza țării de destinație – se pot adapta și pentru firme mici, cu ajutorul unui jurist sau consultant.

Întrebări frecvente

Ce documente pot cere legal unui client nou înainte de contract?

Poți cere copii după certificatul de înregistrare, certificatul de înregistrare fiscală, un certificat de atestare fiscală pe datorii la buget, la nevoie, un cazier fiscal. Pentru persoane fizice autorizate, sunt uzuale documentele de identitate și de înregistrare profesională.

Este obligatoriu să verific listele de sancțiuni pentru clienții mei?

Nu toate firmele au obligații legale explicite, dar recomandările Uniunii Europene în materie de due diligence sugerează verificări măcar pentru partenerii cu expunere externă sau tranzacții mari. Pentru bănci și entități financiare, astfel de verificări sunt cerute direct de reglementări.

Cum procedez dacă un client nou apare cu risc fiscal ridicat sau datorii mari?

Poți reduce expunerea prin avans, termene de plată mai scurte, garantii suplimentare sau limitarea volumului inițial. În situațiile care ridică multe semnale de alarmă, cel mai prudent este să consulți un avocat sau un consultant fiscal și să evaluezi dacă merită să continui.

Într-o firmă mică sau medie, diferența dintre un partener solid și unul problematic se vede abia când apar primele întârzieri sau primul control fiscal. Un sfert de oră de verificări în plus înainte de contract îți poate salva luni de stres, bani blocați și nopți nedormite.

Acest material are rol informativ și nu reprezintă consultanță juridică sau fiscală. Reglementările se pot modifica, iar verificarea unui client nou trebuie adaptată la domeniul, mărimea și situația concretă a fiecărei afaceri, ideal cu sprijinul unui specialist.